De acord, Milano înseamnă modă. Și afaceri. Dar cineva a uitat să adauge că, înainte de toate, este capitala unei regiuni unde mâncarea a dictat ritmul vieții de secole. În fiecare săptămână analizez statisticile turistice și știi ce? Peste 40% dintre cei care vizitează această regiune menționează „cucina” ca principal motiv al călătoriei. Nu e o coincidență.

Te uiți la pozele cu Duomo și vezi mulțimile. Dar uită-te seara la cartierul Navigli – fiecare local e arhiplin, oamenii stau cu un pahar de Spritz în mână, în fața lor boluri mici cu măsline, tarte sărate. Asta e aperitivo, un ritual la fel de milanez ca și risotto-ul. Apropo, risotto-ul. Ani de călătorii prin Italia m-au învățat un lucru: sudul înseamnă ulei de măsline, paste și roșii. Nordul? Unt, orez și șofran. Bucătăria milaneză e… mai grea. Mai galbenă, dacă înțelegi ce vreau să spun. E influența istoriei, a industriei lactatelor din Lombardia, a poziției dintre Alpi și valea Padului.

Din ce feluri de mâncare este cunoscut Milano și de ce această bucătărie atrage atât de mult?

fot. timeout.com

Nu poți să ignori nici amploarea fenomenului. În 2023, doar orașul a fost vizitat de aproximativ 10 milioane de turiști. Instagramul e plin de hashtaguri #milanesecuisine, iar TikTok-urile cu food tour-uri adună sute de mii de vizualizări. Generația tânără descoperă regiunile Italiei nu prin ghidul Lonely Planet, ci prin preparatele locale. Și, dintr-odată, se dovedește că Milano are cu adevărat multe de oferit.

Bine, dar la ce anume te poți aștepta? În următoarele secțiuni îți voi arăta:

• ce preparate iconice trebuie să încerci și de ce nu sunt ceea ce găsești într-o simplă trattorie italiană din Polonia
• unde merită cu adevărat să mănânci, ca să nu plătești prea mult și să nu cazi în capcana turistică

• cum să-ți organizezi singur un traseu culinar prin Milano, chiar dacă ai doar un weekend

Uneori mă gândesc că imaginea acestui oraș ca o metropolă sterilă a finanțelor e pur și simplu rezultatul unui PR prost. Pentru că adevărul e simplu – Milano trăiește prin gastronomie la fel de intens ca prin modă. Și merită să vezi asta cu ochii tăi, de preferat cu o furculiță în mână.

Gustul autentic al Milano pe scurt – preparate și ingrediente esențiale

Bucătăria milaneză nu înseamnă sos de roșii sau farfurii cu spaghetti, așa cum majoritatea dintre noi asociază cu Italia. Aici nu există acea lejeritate sudică. Milano este în nord, clima e diferită, ingredientele la fel. Ce domină? Untul, șofranul, carnea gătită îndelung, orezul în loc de paste. Am vorbit recent cu o prietenă italiancă din Sicilia și ea însăși a recunoscut că, atunci când vine la Milano, se simte ca într-o altă țară din punct de vedere culinar. Denumirea locală este „cucina gialla” – bucătăria galbenă, de la culoarea șofranului și a untului, care aici sunt de bază. E o mâncare grea, sățioasă, pentru că odinioară oamenii din Câmpia Padului munceau din greu pe câmpurile de orez și aveau nevoie de energie pentru toată ziua.

De ce acest caracter? Câmpia Padului este o zonă umedă, rece iarna, ideală pentru cultivarea orezului. Creșterea vitelor a fost mereu importantă aici – de aceea vițelul și vita sunt prezente în aproape orice fel tradițional. Vacile erau necesare pentru lapte, unt și brânzeturi, așa că uită de uleiul de măsline ca principală grăsime.

Feluri sărate care definesc Milano

Bun, să trecem la concret – ce trebuie să știi despre cele mai importante preparate?

Risotto alla milanese este o adevărată emblemă. Baza: orez Carnaroli sau Vialone Nano, supă de vită, șofran, unt, brânză Grana Padano. Consistența trebuie să fie cremoasă, boabele să se reverse ușor pe farfurie – italienii spun „all’onda”, adică în valuri. De obicei se servește la început, uneori ca garnitură la ossobuco. Calorii? Lejer 600-700 pe porție, pentru că nu se zgârcesc la unt.

fot. mediolan.pl

Cotoletta alla milanese arată ca un șnițel obișnuit, doar că nu e deloc obișnuit. E o cotletă groasă, cu os, din carne de vițel, dată prin pesmet și prăjită în unt clarifiat. Aici contează grosimea – bine făcută, trebuie să fie suculentă și groasă la interior, iar la exterior aurie. Se servește ca fel principal, de obicei fără garnituri complicate. E grasă, deci caloric ajunge la 700-850 kcal.

fot. sanpellegrino.com

Ossobuco – este rasol de vițel gătit încet, tăiat transversal cu os, cu vin alb, legume, roșii. Osul cu orificiul plin de măduvă – e partea cea mai bună, unii mănâncă măduva cu lingurița la final. Se gătește cel puțin 2-3 ore, până când carnea aproape cade singură. Consistența e fragedă, aproape se topește, gustul profund. Adesea se servește cu risotto alla milanese, ca un duo clasic.

fot. tasteatlas.com

Cassoeula este ceva ce nu găsești zilnic în meniu. Un preparat rustic, de iarnă, cu carne de porc și varză creață. Se face din părți mai puțin nobile ale porcului – urechi, șorici, coaste – toate gătite îndelung cu varză. Are o consistență densă, grasă și un miros puternic. E mâncare pentru adevărații iubitori ai tradiției.

fot. yesmilano.it

Busecca este o ciorbă de burtă de vită, cu fasole, legume și roșii. Foarte migăloasă, pentru că burta trebuie fiartă mult timp. Odinioară era mâncarea oamenilor simpli, astăzi o găsești în trattorii tradiționale ca simbol al autenticității.

fot. ricette.giallozafferano.it

Mondeghili – chifteluțe din carne tocată (de obicei resturi de carne fiartă), ou, brânză, pâine înmuiată în lapte. Se dau prin pesmet și se prăjesc. Bucătărie de casă, ceva asemănător cu chiftelele noastre. Copiii din Milano le-au mâncat la prânz generații la rând.

fot. seemilan.com

Strategia ta culinară pentru Milano – concluzii practice

Când încerci să descoperi Milano din punct de vedere culinar, îți dai repede seama că nu e vorba doar de risotto și cotlet. Ai acolo o adevărată mozaică – de la preparate bogate, cu unt din belșug, până la soluții simple, dar ingenioase din cucina povera, de la aperitivo care poate ține loc de cină, la deserturi parfumate cu șofran. Și toate acestea se întâmplă într-un oraș unde imaginea contează, iar timpul înseamnă bani, așa că prânzul la mijlocul zilei poate fi rapid ca la fast food, dar seara aceiași oameni stau câte două ore la o masă liniștită.

Cum abordezi acest oraș cu stomacul depinde puțin de cine ești:

1. Weekend clasic – minimul necesar. Începe cu risotto alla milanese într-o trattorie decentă (nu în primul local găsit lângă Duomo), apoi mergi la un aperitivo undeva în cartierul Navigli, iar în a treia zi răsfață-te cu o cotlet alla milanese și încheie totul cu panettone de la o pasticcerie autentică. Asta îți oferă baza.
2. Economic, dar nu kitsch. Optează pentru prânz în baruri – acolo primești o masă completă pentru 10-15 euro, tratează aperitivo ca pe cină (un drink + bufet înseamnă economii), treci pe la piața comunală (de exemplu, Mercato Comunale), cumpără o bucată de gorgonzola și focaccia. Costul pe zi? Liniștit 25-30 euro de persoană, poate chiar mai puțin.
3. Pentru avansați. Rezervi cu o lună înainte câteva mese în locuri cu stea, dar între ele alegi trattorii clasice sau enoteci cu meniuri secrete. Și cauți reinterpretări vegane ale preparatelor – pentru că asta e acum cool și deloc evident.

fot. flawless.life

Reguli generale care funcționează:

– Bugetul pentru mâncare reprezintă aproximativ 30-40% din bugetul total al călătoriei, dacă iei asta în serios.

– Uită-te dacă meniul conține preparate de sezon

– este un semn că bucătăria este vie.
– Evită locurile cu slogane în cinci limbi la intrare.

– Fă întotdeauna rezervare, chiar și la localuri „obișnuite”

– Italienii apreciază asta.

– Dacă ești vegetarian, întreabă despre modificări

– acum chiar nu mai este o problemă.

Viitorul? Milano deja se orientează spre interpretări vegane ale clasicelor – am văzut odată risotto cu lapte de cocos în loc de unt, sună ciudat, dar chiar funcționa. Va fi și mai mult accent pe ingrediente locale, pentru că șofranul sau brânza grana padano se scumpesc mult și oamenii încep să aprecieze autenticitatea. După Expo 2015, orașul a devenit o destinație pentru foodies din toată lumea, așa că piața se profesionalizează, apar fuziuni creative – combinații asiatice-italiene, noi forme de prezentare a preparatelor tradiționale.

fot. edition.cnn.com

Tratează mâncarea nu ca pe un simplu adaos la vizitare, ci ca pe un scop în sine. Fă-ți propriul plan – măcar o masă „dedicată bucătăriei locale”, nu doar pentru comoditate sau apropierea de hotel. Chiar dacă e doar un prânz într-un bar de muncitori – e mai bine decât o pizza întâmplătoare lângă Duomo.

Martha

redactor lifestyle & business

Luxury Blog